„Anul Anei”, jocul: 12 luni de alegeri cu bănuți, pentru copiii de 6–8 ani

„Anul Anei” e un joc gratuit, în browser, despre bani și alegeri, pentru copiii de 6–8 ani. Copilul trece prin 12 luni din viața Anei, de la începutul școlii până la vacanța de vară, și hotărăște în fiecare lună ce face cu bănuții primiți: cheltuie, strânge pentru un vis, dăruiește sau pune deoparte pentru când va fi mare. Mai jos îl luăm lună cu lună, cu ce face copilul, ce învață și ce puteți vorbi după.

Joacă acum Despre joc

Ce este „Anul Anei”

Jocul începe în bucătăria Bunicii, în prima zi de școală. Ana are 7 ani, iar Bunica îi spune:

„Ana, de azi ești destul de mare ca să ai bănuții tăi. În fiecare lună primești patru. Sunt ai tăi. Tu hotărăști ce faci cu ei.”

De aici, fiecare lună are aceeași formă: Ana primește bănuții, copilul îi împarte în borcane, apoi urmează o întâmplare cu o alegere. Uneori e o vitrină cu „Ofertă!”, alteori un prieten care cere un bănuț, un ursuleț descusut sau un buton care promite stele gratis. La final, Ana poate vedea ce a strâns în tot anul.

Câteva lucruri practice:

• Unde se joacă: în browser, fără instalare. Pagina zestreamea.ro/joc vă spune pe scurt ce e, iar butonul de acolo pornește jocul. Pe telefon, jocul cere ținut orizontal.
• Cum se joacă: cu degetul sau cu mouse-ul (trageți un bănuț pe un borcan sau atingeți bănuțul, apoi borcanul) ori din tastatură, cu Enter.
• Vocea: toate personajele vorbesc, iar fiecare replică apare și scrisă, cu numele celui care vorbește. Butonul „Ascultă din nou” repetă replica, iar „Sunet: oprit” lasă doar textul.
• Durata: câteva minute pe lună. Tot anul se poate juca într-o după-amiază, dar merge mai bine câte o lună, cu o discuție după.

Personajele

Personajele sunt animate: clipesc, respiră, se bucură, se întristează, iar gura li se mișcă după voce.

Cum se joacă o lună

1. Bunica dă bănuții. De obicei patru. În decembrie sunt cinci, de sărbători, iar în ianuarie doar trei: „Așa e și la oamenii mari.”
2. Copilul îi împarte. Fiecare bănuț merge unde vrea el. Nu există o împărțire corectă, iar pe eticheta fiecărui borcan se vede câți bănuți are.
3. Urmează întâmplarea lunii. O alegere, uneori cu un mic joc: rafturi de pus în ordine, frunze de colorat, un ursuleț de cusut, fire de mărțișor, caise de cules.
4. Cartonașul pentru părinți. Spune ce a ales copilul și câți bănuți are în fiecare borcan, plus câteva întrebări pentru acasă.

Alegerile se țin minte de la o lună la alta. Dacă Ana alege în octombrie să aștepte două abțibilduri în loc de unul pe loc, cele două abțibilduri chiar vin în ianuarie. Dacă îi împrumută un bănuț lui Tudor în decembrie, Tudor i-l dă înapoi în ianuarie: „Tudor s-a ținut de cuvânt!”

Lună cu lună

Toamna

Septembrie: Borcanele se trezesc. Prima zi de școală. Borcanele se prezintă pe rând, iar Ana își desenează visul, o bicicletă roșie, și îl lipește pe Strângu. Urmează jocul „Rafturile”: copilul pune cinci lucruri pe două rafturi, „Îmi trebuie, ca să-mi fie bine” și „Îmi place, dar pot și fără”: ghiozdanul, caietele, sticla de apă, penarul cu sclipici și abțibildurile. Dacă greșește, Bunica întreabă blând: „Ghiozdanul chiar e doar de plăcere? Unde îți pui cărțile fără el?”

Ce învață: nevoile și dorințele. „Amândouă sunt în regulă. Doar că nevoile vin primele.”

Octombrie: Vitrina „Ofertă!”. Pe stradă, un afiș clipește „OFERTĂ! Doar azi!” deasupra unui robot strălucitor de 5 bănuți. Copilul alege: cumpără robotul acum, numără până la zece sau pleacă mai departe. Dacă îl cumpără, bănuții vin întâi din Cheltu, apoi din Strângu, iar bicicleta se îndepărtează. Strângu se întreabă: „Dacă e «doar azi», de ce era afișul și ieri?” Tot în octombrie, Ana poate alege un abțibild acum sau două în ianuarie.

Ce învață: graba din reclame și răbdarea. „Când un afiș îți spune să te grăbești, oprește-te și numără până la zece.”

Noiembrie: Târgul de toamnă. La târgul școlii, Ana colorează frunze pe felicitări și le vinde: fiecare felicitare îi aduce un bănuț, iar ea alege câte face. „Am muncit pentru bănuții ăștia. Parcă îmi sunt și mai dragi.” Apoi, la tarabă: un măr mare sau două mere mici, la același preț. Cu două mere mici, unul ajunge la Matei.

Ce învață: că banii se pot câștiga și că același preț poate însemna alegeri diferite. „Nu există un răspuns greșit. Contează de ce ai ales.” Toamna se încheie cu albumul ei.

Iarna

Decembrie: Cutia pentru adăpost și „Mi-l dai și mie?”. Cinci bănuți, de sărbători. Ana alege o cauză, adăpostul de animale sau biblioteca școlii, și pune câți bănuți vrea, chiar și niciunul. Suma nu se notează nicăieri. „Oare cățelușul o să știe că am fost eu?” „Nu. Dar tu o să știi. Și e de ajuns.” La școală, Tudor îi cere un bănuț: Ana i-l dăruiește, i-l împrumută sau spune „nu acum”.

Ce învață: dăruirea și diferența dintre un dar și un împrumut. „E bine să spuneți de la început care e care.”

Ianuarie: Ursulețul descusut. O lună mai săracă, doar trei bănuți. Ursulețul Anei are o labă descusută, iar unul nou costă cinci. Ana îl coase cu Bunica, într-un mic joc cu puncte de atins, strânge pentru unul nou sau hotărăște: „Îl iubesc așa cum e.”

Ce învață: că unele lucruri se repară, nu se cumpără din nou. „Toate trei sunt alegeri bune, Ana.”

Februarie: Butonul magic. Pe tableta lui Matei, un joc inventat, „Regatul Stelelor”, arată un buton: „100 de stele! Doar acum! GRATUIT*”. Copilul caută cele trei capcane: ceasul care o ia mereu de la capăt, steluța și scrisul mic, „Stelele se plătesc cu bani adevărați, de pe cardul părinților”. Singura cale mai departe e „Întreb un adult”.

Ce învață: cumpărăturile din jocuri și „gratuit” cu asterisc. „Butoanele care strălucesc prea tare vor ceva de la tine. Întreabă întâi un om mare.” Iarna se încheie cu albumul ei.

Primăvara

Martie: Mărțișoare și bani adevărați. Ana cumpără două mărțișoare de la chioșc sau le face singură, împletind firul roșu cu cel alb. La școală e „Săptămâna banilor”: copilul pune în ordine monedele și bancnotele românești, de la 1 ban la 10 lei. E singurul loc din joc cu bani adevărați. „O sută de bani fac un leu.”

Ce învață: prețul și valoarea, și cum arată banii adevărați. „Prețul e ce plătești. Valoarea e ce înseamnă pentru cineva.”

Aprilie: Ziua Anei. Ana face 8 ani și primește 10 bănuți de la nași și de la Bunica. Cheltu visează „Tort cu trei etaje! Tot, tot, tot!”, iar Dăruțu se gândește la doamna Lia, vecina care stă singură. Dacă un bănuț ajunge la Dăruțu, Ana îi duce o felie de tort.

Ce învață: că o sumă mare se împarte la fel de atent ca una mică. „Ban la ban trage, Ana.”

Mai: Ziua ploioasă. Cizmele de cauciuc ale Anei s-au rupt, iar unele noi costă patru bănuți. „Asta e o nevoie, nu o dorință. De unde plătești?” Copilul plătește din Cheltu sau din Strângu. Dacă întreabă „Pot să iau din Zestra?”, Zestra refuză blând: „Eu sunt pentru când vei avea optsprezece ani.” Dacă nu ajung bănuții, Ana cere ajutor Bunicii, fără niciun reproș.

Ce învață: economiile pentru neprevăzut. „Strânge bani albi pentru zile negre.” Primăvara se încheie cu albumul ei.

Vara

Iunie: Bicicleta roșie. Dacă Strângu a ajuns la 15 bănuți, Ana își cumpără bicicleta: „Am strâns-o eu! Bănuț cu bănuț!” Dacă nu, „Încă puțin! Nu e nicio grabă”, iar bicicleta o mai așteaptă în iulie și în august.

Ce învață: bucuria unui scop atins prin răbdare.

Iulie: Vacanța la țară. La Bunica, Ana poate ajuta la cules caise și câștigă doi bănuți, sau se joacă. „Masa o strângem toți, pentru că suntem o familie. Dar dacă mă ajuți la caise, asta e o treabă în plus.” Matei îi arată carnețelul lui, iar la piața din sat Ana compară două tarabe: 3 caise pentru un bănuț sau 5 caise pentru doi bănuți.

Ce învață: diferența dintre treburile casei și o muncă în plus, și cum compari prețuri.

August: Raza. Ana dăruiește tot ce are în Dăruțu pentru o carte nouă la biblioteca din parc. „Borcanul cu inimă e gol. Și totuși mă simt mai bogată ca oricând.” Seara, pe prispă, Zestra își numără bănuții. Dacă a strâns măcar 12, vine Raza și adaugă jumătate din cât e acolo, iar prima din cele 18 raze se aprinde. Dacă nu, Raza vine oricum, cu o invitație: „Anul viitor încercăm împreună?”

Ce învață: economiile pe termen lung și ce adaugă timpul. „Un bănuț pe lună… Restul îl face timpul.” Anul se încheie cu albumul lui, de 12 pagini.

Pe scurt, tot anul

Semnele: ce spune jocul despre felul în care alege copilul

Pe lângă bănuți, copilul strânge semne: titluri brodate pe mâneca iei Bunicii, care descriu felul în care a ales, nu cât de bine a jucat. Sunt șase căi:

Fiecare semn vine cu motivul lui, spus cu vorbele copilului: „ai lăsat robotul în vitrină”, „i-ai dat un măr lui Matei”, „ai cusut ursulețul cu Bunica”. Și bucuria are calea ei: un copil care își cumpără robotul primește „ți-ai luat robotul care strălucea”, nu o mustrare. O cale urcă o treaptă când se vede în mai multe anotimpuri, până la trei. Semnele se strâng în „Cartea cu semne”, de pe harta anului, și rămân chiar dacă anul se joacă din nou. Din carte, butonul „Arată-le părinților” deschide un cod QR: cu el, un părinte poate păstra semnele în contul ZestreaMea al familiei. Pe pagina copilului, un titlu apare doar după ce părintele îl aprobă.

Nu sunt puncte și nu se compară între copii. Sunt un fel de a-i spune copilului ce a observat jocul la el.

Ce nu face jocul

• Nu dă puncte, stele sau clasamente și nu are ecran de „ai pierdut”. O alegere nu e notată, ci are o urmare în poveste.
• Nu cere cont și nu adună date despre copil.
• Nu are reclame și nici cumpărături. În februarie, copilul învață chiar să le recunoască.
• Nu arată sume în lei pe ecranele copilului, cu o excepție: în martie, monedele și bancnotele de pus în ordine.
• Nu îi trimite notificări și nu îl cheamă înapoi.

Pentru părinți: cartonașul de după fiecare lună

La sfârșitul fiecărei luni apare un cartonaș „Pentru părinți”. Arată ce a ales copilul și câți bănuți are în fiecare borcan, plus 2–3 lucruri de făcut sau de întrebat acasă. Câteva exemple:

• „Întreabă: «De ce ai pus bănuții așa?» Ascultă până la capăt, fără să corectezi.”
• „Data viitoare când un afiș vă grăbește («doar azi!»), opriți-vă și numărați împreună până la zece.”
• „Verificați împreună setările de control parental.”
• „Faceți un carnețel ca al lui Matei.”
• „Scoateți monedele și bancnotele din portofel și puneți-le în ordine împreună.”

Cum îl jucați cel mai bine:

1. Lângă copil, nu în locul lui. Lăsați-l să aleagă singur, chiar și robotul din vitrină. O alegere proastă în joc e o lecție ieftină.
2. O lună odată. Câte o lună pe zi sau pe săptămână lasă loc pentru discuție.
3. Întrebați „de ce”, nu „ce trebuia”. Cartonașul vă dă întrebarea; restul e ascultare.
4. Duceți jocul acasă. Trei borcane adevărate, ca în pușculița în trei, fac borcanele din joc ușor de recunoscut.
5. Rejucați. Orice lună se poate juca din nou, cu alte alegeri, iar povestea se schimbă.

Pentru profesori

Jocul merge și în clasă, proiectat pe tablă, cu clasa care votează alegerile. Lunile pot însoți lecții deja existente: nevoi și dorințe în septembrie, reclame în octombrie, cumpărăturile din jocuri în februarie, banii românești în martie. „Săptămâna banilor” din martie se potrivește cu Global Money Week, săptămâna internațională a educației financiare, tot în martie. Pentru o activitate mai lungă, vedeți și economia clasei.

Siguranță și date

• Ce se păstrează: doar progresul (borcanele, lunile jucate, alegerile), semnele și setarea pentru sunet, în memoria browserului, pe dispozitivul pe care se joacă.
• Doar dacă alegeți voi: semnele pot fi trimise în contul ZestreaMea al familiei, prin codul QR din „Cartea cu semne”. Asta o face un părinte, din telefonul lui; jocul în sine nu trimite nimic.
• Ce nu există: cont pentru copil, cookie-uri, statistici despre copil, reclame, cumpărături, chat.
• Animațiile se încarcă dintr-o bibliotecă publică pentru animații (Rive), printr-o rețea de distribuție de conținut. Imaginile, vocea și textele vin de pe zestreamea.ro.
• Pagina jocului nu apare în motoarele de căutare, cât timp e în pregătire.

Cum începeți

1. Deschideți zestreamea.ro/joc și apăsați „Joacă”, sau mergeți direct la joc. Pe telefon, țineți-l orizontal.
2. Pe harta anului, apăsați „Începe anul”. Data viitoare, butonul devine „Continuă anul” și vă duce la luna următoare.
3. Lunile jucate primesc o bifă pe hartă și se pot juca din nou oricând.
4. Progresul se păstrează pe dispozitivul și în browserul în care jucați. Dacă porniți din nou din septembrie, anul începe de la zero.

Ce urmează

Jocul e acum o versiune în pregătire: toate cele 12 luni sunt gata și se pot juca. Până la lansarea oficială, planificată pentru Global Money Week, în martie 2027, lucrăm la:

• muzică și sunete;
• joc fără internet, după prima încărcare;
• fișe de printat pentru acasă și pentru clasă;
• o variantă pentru 9–11 ani, cu Matei;
• o variantă în limba maghiară.

Legătura cu ZestreaMea

Borcanele din joc sunt cele din aplicația ZestreaMea: unul pentru cheltuieli, unul pentru economii și unul pentru dăruit. Zestra, lada pentru 18 ani, e varianta pentru copii a contului Junior Centenar, unde statul adaugă 600 lei pentru fiecare an în care se depun cel puțin 1.200 lei. În joc, copilul nu vede niciun cont: vede doar o ladă care crește încet, an de an.

Ce puteți face săptămâna asta

• Jucați septembrie împreună și puneți întrebarea de pe cartonaș.
• Faceți acasă trei borcane și o ladă mică pentru „când vei fi mare”.
• Data viitoare când vedeți un „Doar azi!”, numărați împreună până la zece.